„În Grecia suntem de aproape 12 ani. Uite cum mai trece timpul, 12 ani... Sfârşitul anilor 90 şi începutul anilor 2000 au fost timpuri foarte grele pentru noi. Cuţitul ne-a ajuns la os când nu am fost plătiţi un an de zile. Aveam deja familie, copil mic şi nu puteam trăi fără un ban. Nu mai eram singur, aveam responsabilităţi - eram tată şi soţ.”
Munca de medic stomatolog în sat îi amintește de un amestec de întâmplări tragi-comice. „S-a întâmplat de mai multe ori ca pacienţii să-mi propună să mă „mulţumească", în loc de bani, cu o găină, o gâscă. Într-o zi, mă pomenesc la uşa cabinetului cu nişte raţe, nu pacienţi desigur, înţelegeţi... Eram într-o situaţie delicată, ce să zic? Până la urmă nici eu nu am avut parte de acele raţe. S-a întâmplat să le uităm în portbagajul maşinii pe câteva zile. Săracele raţe s-au pierdut degeaba...”
În 2000, au decis să emigreze. „Greutăţile şi problemele ne-au făcut să luăm o decizie care s-a dovedit a fi radicală în viaţa noastră. Am venit în Grecia. La început eram ilegali, dar în scurt timp, în 2001 a ieşit legea cu privire la legalizarea migranţilor. Norocul a fost de partea noastră şi a miilor de oameni care s-au legalizat în acea perioadă.”
- Ce loc de muncă aţi găsit şi cum a fost perioada de adaptare?
„Am lucrat în diferite domenii, în special în construcţie. A fost foarte greu. Nu atât munca, cât perioada de adaptare. Ne-am confruntat cu diverse probleme, inclusiv cu fenomenul de discriminare, nu am fost acceptaţi uşor. Superiorul meu de la serviciu ştia că sunt medic şi „glumea" pe seama mea: „Eşti medic şi lucrezi la ciment, care-i diferenţa dintre tine şi un muncitor de rând?" Atunci, i-am spus că într-o zi voi deschide un cabinet stomatologic. Îmi iubesc meseria foarte mult şi nu abandonasem niciodată dorinţa mea de a activa ca medic stomatolog.”
„Mult timp preţios ne-a luat adaptarea, integrarea, studiul limbii. Pe lângă toate acestea, mai era şi dorul de casă, de părinţi şi desigur de copilul nostru. Băiatul a rămas de mic cu fraţii şi surorile noastre. Era prea micuţ să înţeleagă lipsa părinţilor. Cel mai dureros lucru pentru noi a fost atunci când a întrebat-o pe sora mea dacă poate s-o numească „mama". Începea să ne uite. Din acel moment, am făcut tot ce ne-a stat în puteri, ca să aducem copilul lângă noi.”
- Cum aţi reuşit să vă afirmaţi în societatea greacă?
„După cum am menţionat deja, aveam un scop şi trebuia să-l realizez. Am început pregătirile pentru recunoaşterea diplomei. Practic, am luat-o iar de la zero. Deoarece trebuia să acord mult timp pregătirilor de examene, erau perioade când nu lucram deloc. Venitul familiei a scăzut, dar cheltuielile trebuiau acoperite. În acea perioadă a fost importantă prezenţa, susţinerea şi înţelegerea soţiei mele, căreia îi mulţumesc mult.”
- Cu ce resurse aţi deschis cabinetul?
„Din surse economice proprii, din economiile făcute pe parcursul multor ani de muncă. Am luat această decizie fără a chibzui prea mult – e vorba despre serviciul nostru, care ne oferă pâinea cea de toate zilele. Cunoscuţii noştri au investit bani în case, în maşini, iar noi am ales să facem o investiţie pentru viitorul fiului nostru, care pare că urmează paşii mei. A moştenit frumuseţea mamei lui, dar e deştept ca tata!”, adaugă cu un zâmbet medicul stomatolog.
„Aş vrea să deschid o mică paranteză aici, aşa, ca să dăm o altă notă discuţiei, ceva mai plăcută. În ziua absolvirii universităţii, fericit, cu diploma la mână, am făcut o glumă cu foştii mei colegi, că voi inventa un fotoliu pentru oamenii de statura mea, nu prea înalţi. Au trecut anii şi multe s-au schimbat. Cabinetul meu dispune de cea mai performantă tehnologie şi fotoliul pacientului, şi scaunul meu de lucru sunt aşa cum mi le închipuiam eu atunci. În timpurile sovietice fotoliile erau înalte, nu ştiu dacă cineva din colegii mei mi-a vândut ideea, în orice caz mă bucur că tehnologia a progresat şi odată cu ea şi medicina stomatologică.”
- Cine sunt pacienţii dumneavoastră, ce servicii oferiţi şi la ce preţ?
„Avem pacienţi basarabeni, români, bulgari şi greci. Oferim servicii la cele mai avantajoase preţuri. Ca medic, am datoria să previn pacienţii şi să-i consult în ceea ce priveşte sănătatea dentară. La acest capitol, din păcate, există probleme, lumea nu acordă atenţie, nici timp igienei dentare.”
- Care este reţeta succesului dumneavoastră?
„Nimic nu ţi se dă de-a gata. Ca să-ţi atingi scopurile, trebuie să munceşti mult. Şi noi am muncit cu sârguinţă şi cu mare răbdare. Încrederea şi respectul reciproc ne-a dat putere să ajungem aici şi să mergem înainte, spre viitor.”
Interviu realizat de Svetlana Lisagor Vergis
Atena, Grecia
Mulțumim Gazetei Basarabiei pentru permisiunea de a prelua interviul
