Pasiunea pentru mașinile de cusut o etichetează ca pe un hobby, dar unul care i-a marcat viața și activitatea.
„În anul 2002 absolveam Universitatea de Stat a Artelor, specialitatea Regie Estradă. Proaspătă absolventă, încercam şi eu să-mi găsesc nişa mea pe tărâmurile profesiei. Îmi plăceau foarte mult activităţile cu copii şi adolescenţii, aveam şi câteva mici proiecte, pe care le prezentam în diverse cluburi din capitală”, povestește Inga.

Până când, într-o zi, s-a trezit cu o ofertă cât se poate de îndepărtată de artele ei: „Unchiul meu a venit cu propunerea de a face parte din echipa companiei lui, ce activa şi activează cu success în domeniul proiectărilor şi instalărilor sistemelor de gazificare şi încălzire, cu vânzare de utilaje şi diverse componente.” 

Așa începe istoria colecționarei, aduse la punctul de convergență al artei cu mecanica de cel mai prozaic motiv, cel al traiului zilei de mâine. Bine, și de niște motive mai „subiective", printre care și dragostea:

„Nu mă vedeam în acest domeniu, îmi părea străin, chiar barbar pe alocuri. Dar înţelegând că efortul muncii mele va fi mai uşor materializat, am decis să încerc. Şi culmea a fost că peste trei luni, când am înțeles că m-am îndrăgostit de utilaje, de proiectări şi calcule, de echipele de montori, de viitorul meu soţ, de conectori, racorduri şi teuri, iată că am ajuns să mă întreb: ce-mi place mai mult – utilajele sau arta? Mi-am zis că doar a doua specialitate mă va ajuta să-mi răspund la întrebare. Şi am decis să fac Design Interior".

Primele „lupte” cu mașina de cusut

Pe parcursul anilor, avea constant o relație deosebită cu maşinile de cusut. Probabil că asta nu a făcut decât să o împingă să continue căutare sa de „copii”. „Este ceva ce face parte din mine încă din copilărie, ce poartă cu sine un iz specific de pielicele şi ulei de maşini - bunelul meu cosea cuşme și căciuli. Când mergeam la ţară sau când bunelul venea la noi, toată casa prindea acel miros, pe care şi acum îl ţin minte”, zice Inga.

Apoi, își amintește care a fost următoarea etapă importantă: „În '95 am avut prima mea călătorie mare peste hotare – am mers cu tata tocmai în Podolsk, să cumpărăm prima noastră maşină de cusut a familiei. Era o adevărată aventură pentru mine, iar minunea pe care am adus-o era a doua maşină de cusut care am văzut-o în viaţa mea şi la care aveam acces. Ţin minte că mama mereu „se lupta” cu ea, iar eu mereu o „puneam la punct”. Aşa au apărut şi primele mele cunoştinţe într-ale tehnicii de cusut, dar şi primele hăinuţe", își reamintește ea.

„Cusutul la nivel profesionist nu s-a ţinut de mine, în schimb lupta intensivă în reglări ale maşinii de cusut era ceva care îmi dădea o satisfacţie enormă. Apoi, una câte una, au început să apară maşinile de cusut în viaţa mea. A treia maşină mi-a dăruit-o soţul. Dintr-o simplă coincidenţă sau prin decizia sorţii, cumnata mea activa peste hotare într-o companie al cărei specific era tehnica de cusut. Aşa am aflat şi de maşinile profesioniste", spune colecționara. Și tot atunci și-a dat seama că „a prins” această boală. 

„Apoi am primit cadou o maşină Singer din anii '20 ai secolului trecut. Ea a pus punct la toate, căci imediat mi-am dat seama, că nu e doar o boală pentru maşini de cusut, e ceva de care vreau să mă ocup în viață! Aşa a aparut compania mea, care cu suport iniţial din străinătate, acum se află printre liderii importurilor echipamentelor şi utilajelor de cusut. Aici am posibilitatea de a pune în acţiune toate cunoştinţele căpătate atât de la facultăţi, cât şi din practica personală.”

Iar între timp, colecţia de acasă a Ingăi se măreşte. „Acum am deja 13 maşini, câte una din fiecare deceniu, începând cu sfârşitul secolului 19. Sincer, nu ştiu pe nimeni de la noi, care să-mi împărtășească pasiunea de colecţionar”, spune Inga. Sau să o concureze, spunem noi.

„Prințesele” colecționarului la văzul lumii

„Noţiunea de colecţionar m-a vizitat nu demult, când am hotărât să scot în lume „prinţesele" mele. Am avut o fericită ocazie, sau din nou aşa a vrut soarta, să particip la o expoziţie frumoasă, cu o tematică aproape de sufletul meu - Time machine! Acolo cineva chiar mi-a reproşat: „cum poţi să le ţii ascunse, departe de ochii lumii?!”

Acum, proprietara lor încearcă să le găsească un „palat", unde ar putea să se odihnească în deplină admirație pe care o merită: „Și să le mai aduc alte noi surori”, adaugă ea. „La acest moment, sunt în căutarea primelor maşini de cusut electronice. Uneori mai dau o raită pe la piaţa de maşini, unde cineva mai vinde şi câte o frumuseţe. Dacă-mi cade tronc, fac tot posibilul să-mi aparţină. Uneori oamenii vor prea mult pe o maşină care nu merită, iar alteori am norocul să le primesc aproape cadou”, spune Inga.

Lumea nasturilor 

Pe lângă pasiunea Ingăi pentru mașini de cusut, s-a aciuat și un alt hobby – nasturii. „Nasturii reprezintă pentru mine un carusel de culori, forme și mărimi. Nu este o pasiune, este doar un potenţial ascuns. Când plecam vara în vacanţă, cu bucurie mergeam la ambii bunici odată. La bunelul de la vale era maşina de cusut, iar la bunica de la deal erau cutiuţele magice cu nasturi de diferite culori, forme şi mărimi”, își deconspiră Inga sursa inspirației.

„Acum fac nasturi din lut polimeric și doar din plăcere, dar cu speranţa că le voi putea da viaţă într-un proiect pe care-l „coc” de ceva timp, cum s-ar zice. Mi-aş dori foarte mult colaborarea cu un producător de hăinuţe pentru copii, împreună cu care am putea crea o colecţie neobişnuită. Iar pe acea colecţie să surâdă năstureii mei în formă de flori, gâze, copăcei, maşinuţe şi altele forme pe care le fac”, ne împărtășește Inga planul său.